Admiterea computerizata n-are mama, n-are tata

Ministrul Ecaterina Andronescu nu mai are motive sa planga. Dupa admiterea computerizata transmisa la ora de varf pe postul national TV, d-na ministru are chiar reale motive sa se bucure. Operatiunea a fost un succes. Nu s-a oprit curentul, n-au cazut telefoanele, nu s-a pus nici o pata pe discheta. Din tot ceea ce o inconjoara la MEC, ministrul Andronescu si-a gasit ca unic aliat calculatorul. Cand nu s-au stins ecourile primului bacalaureat din istoria invatamantului romanesc, in care ministrul insusi a cerut ajutorul politiei ca sa defriseze jungla coruptiei din Educatie, cand mai razbat inca aceleasi miasme ale unui examen de capacitate in care Politia si Parchetul s-au transformat in profesori corectori, iata, in sfarsit, si o reusita a scolii: repartizare corecta, obiectiva si clara. Aceasta-i fata vazuta a succesului. Celor aproape 200.000 de absolventi de gimnaziu, calculatorul le-a aratat adevarul. I-a pus acolo unde le este locul: in primele 10 licee ale Romaniei, la scoala profesionala din orasul natal, la scoala de ucenici. Masina n-a putut fi corupta. N-a atins-o nici plicul, nici macar cea mai altruista dintre motivatiile unei posibile influentari: simpatia, afectiunea. Programul Adlic 2002 n-are mama, n-are tata. In cele cateva fraze pe care le-a adresat parintilor si elevilor, d-na Andronescu tocmai asta incerca sa spuna: oricat de bucurosi ori de tristi ati fi, intelegeti ca rezultatul acestui program implacabil este numai si numai rezultatul muncii dumneavoastra. Aceasta ar putea fi una din axiomele educatiei, ale realei reforme a scolii romanesti, daca ar reprezenta adevarul rezultat din premise cu valoare absoluta. Media de admitere la liceu nu reprezinta insa, din pacate, un astfel de adevar, nu reprezinta adevarul absolut al valorii elevului roman. Din nefericire, si in 2002, media de admitere nu reflecta perfect valoarea reala a pregatirii elevilor. Media de admitere reprezinta un concurs de imprejurari faste si nefaste. Media umana dintre capacitatile fizice si psihologice ale copilului si un proces educational extrem de diferit si diferentiat. 9,80 de la Craiova nu este tot acelasi lucru cu 9,80 de la Valea Ciorii, in primul rand pentru ca intre cele doua extreme ale sistemului de invatamant - scoala de elita si scoala rurala - exista diferente uriase: calificarea cadrelor didactice, calitatea bazei materiale a procesului instructiv. Zecele pus de un profesor sever, extrem de bine pregatit profesional, nu este egal celui scris in catalog de un absolvent de liceu esuat intr-o suplinire pe o disciplina pe care o invata odata cu elevul. Ca sa nu mai vorbim despre ceea ce-i deja un loc comun: pilele grele pentru un 10 la sport, muzica, orice ca sa iasa copilului media buna la examenul final. Solutia eliminarii acestor servituti nu este chiar de domeniul SF-ului. Solutia inseamna tocmai exprimarea la nivel guvernamental a unui punct de vedere coerent legat de scopul procesului educational din Romania. Guvernul ar trebui sa spuna limpede pentru ce trebuie sa invete copilul in scoala generala. Pentru note, examen sau pentru a sti sa faca fata realitatii, pentru ca se afla in goana dupa o diploma sau pentru a-si asigura un viitor? Mai bine de o treime din numarul elevilor au intrat la prima optiune exprimata. Aceasta inseamna ca pentru mai bine de o treime dintre parinti si elevi lectia optiunii adevarate si reale a prins. Daca ne gandim ca anul acesta numai doi elevi cu medii peste 8 au ramas pe dinafara, fata de 55 anul trecut, intelegem ca programul de repartizare computerizata, calculatorul, a reusit sa muste ceva din mentalitatea romaneasca a pilelor. Cand doamna ministru va reusi sa duca calculatorul si in procesul de predare-invatare, si in cel de evaluare, usor, usor respectiva mentalitate va fi infranta. Iar nota finala va reprezenta cu adevarat valoarea reala a elevului roman.