În numele adevărului

Cine îşi face griji despre adevărul din „Adevărul" e invitat să stea de vorbă cu ziariştii din redacţie.

Sunt fanul lui Mircea Badea. Îmi place show-ul său de la Antena 3. Nu doar că vorbeşte de parcă ar avea acces continuu la un rezervor nelimitat de idei – rar mi-a fost dat să văd o "meliţă" mediatică atât de productivă. Ci şi pentru că spune adevăruri pe care puţini au dorinţa sau putirinţa de a le slobozi în urechile opiniei publice. Badea are calităţi jurnalistice, dar şi de show-man pe care cu greu le-aş fi bănuit pe vremea când făcea şpagatul în ograda arogantului Adrian Sârbu.

Cred că abia acum Badea şi-a găsit calea. Parte din succesul lui prin "gura presei" este rezultatul felului tăios-miştocăresc în care judecă ziariştii şi ziarele. Personal, nu mă deranjează, spre deosebire de mulţi dintre colegii mei. Aşa îşi face el treaba, ăsta e calapodul emisiunii sale. Nu-mi pasă nici că regula nu se aplică "Jurnalului Naţional". E logic, sunt colegi de trust, au interese comune.

Într-un singur caz cred că procedează incorect Mircea Badea. Atunci când aduce vorba de patronatul publicaţiilor în abordări pur editoriale. Când sugerează că atitudinea jurnalistică este comandată de proprietarii ziarului, nu de pornirea ori flerul sincer al gazetarului. "Adevărul" este, din acest punct de vedere, abonat în gura presei. Ultimul episod a fost legat de cazul "Orban".

"A dat Patriciu ordin să fie mazilit ministrul transporturilor". Cam aşa s-a explicat, în percepţia lui Mircea Badea, atacul "Adevărului" la adresa ministrului-accident Ludovic Orban. Ideea a fost preluată apoi de alţi jurnalişti, pusă pe bloguri-siteuri-forumuri până a ajuns pe buzele unui moderator tv pe a cărui onestitate profesională am mizat şi mizez în continuare – Răzvan Dumitrescu. Astfel că, la obişnuita-i emisiune de ieri-seară, omul Realităţii TV a pedalat pe aceeaşi idee. Dumitrescu le-a pus invitaţilor o întrebare pe cât de tendenţioasă, pe atât de surprinzătoare pentru mine (citez din memorie
): "Cum se explică atacul din «Adevărul» la adresa lui Orban? Să fie mâna lui Patriciu?".

Mă întreb şi eu astăzi cum se explică astfel de aluzii de pe axa Antena-Realitatea la adresa ziarului "Adevărul"? Îmi vin în minte
două posibile explicaţii. Unu - rea-voinţă şi plăcerea de a lovi concurenţa sub centură. Doi - aşa se lucrează în redacţiile respective, cu aprobare editorială de la patron, şi-atunci e logic să te întrebi cum se explică titlul "Afară cu şobolanul Orban", din ziarul "Adevărul". Eu, unul, sunt convins că Mircea Badea sau Răzvan Dumitrescu nu spune pe post ceea ce le dictează Voiculescu sau Vântu, ci exact ce le dictează conştiinţa.

Chiar aşa, parafrazându-l pe Răzvan Dumitrescu, cum ar suna să facem în "Adevărul" un sondaj printre cititori pe tema: "De ce bagă Vântu bani în gaura «Realitatea»? Ca să facă agenda politică a ţării? Aşteptăm răspunsurile dv. pe adresa…". Ar suna rău. Şi orice variaţiune pe această temă, fie că apare în "Adevărul", în gura presei, ori la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, face rău jurnalistului simplu
, cititorului obişnuit, telespectatorului curat care caută răspunsuri cinstite în presa noastră greu încercată. Face rău adevărului, ca substantiv comun, nu ca titlu de ziar.

Or, eu chiar cred în profesionalismul majorităţii ziariştilor care lucrează în trusturile de-acum celebrilor "moguli". Apoi, nu ştiu cum sunt mogulii altora, dar ştiu cum e mogulul nostru. La un an de când muncim pentru "Adevărul", pot spune cu mâna pe inimă: Dinu Patriciu este patronul de presă pe care şi l-ar dori mulţi ziarişti care caută un loc de muncă unde să-şi facă meseria decent, onest. Mărturie sunt eu, Colegiul Editorial de conducere, toţi colegii din redacţie. Niciunul dintre noi nu poate spune că a existat un exemplu în care proprietarul să fi intervenit în politica editorială a ziarului.

Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Ludovic Orban, personaj care nu e nici pe departe în dizgraţia lui Dinu Patriciu. Şi oricum acest amănunt – dacă îi interesează cumva pe cei care îşi fac griji pentru amestecul patronului în treaba noastră – nu a contat în articolele în care l-am incriminat pe ministrul transporturilor.

Ce a contat a fost revolta noastră, de simpli jurnalişti, faţă de comportamentul laş, echivoc şi iresponsabil al unui demnitar. La fel vom proceda în situaţii similare, indiferent că va fi vorba despre Orban, Tăriceanu, Boc, Blaga, Băsescu, Geoană, Marko sau oricine altcineva. În orice astfel de posibil caz, rolul lui Dinu Patriciu va fi unul singur: de investitor corect într-o afacere
de presă serioasă.